Înainte de această decizie, practica instanțelor era neunitară. Curtea de Apel București (CAB), fiind și cea care a formulat recursul în interesul legii, centralizase nu mai puțin de 11 abordări diferite în practica judiciară: cinci orientări principale și șase soluții izolate. Chiar dacă, în cele din urmă, aceste interpretări se împărțeau în două tendințe majore, nevoia de claritate devenise evidentă. Această nevoie a condus la decizia luată de ÎCCJ.

Conținutul Deciziei RIL nr. 3/2026

Prin Decizia RIL nr. 3/2026, ÎCCJ a stabilit că:

„În cazul acordării unor despăgubiri materiale şi/sau morale pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin săvârșirea unei fapte ilicite, indiferent dacă este prevăzută sau nu ca infracțiune, data de la care curge dobânda legală penalizatoare aferentă despăgubirilor acordate este data producerii prejudiciului.”

Pe scurt, dacă se stabilește în urma unei hotărâri judecătorești o despăgubire pe care autorul unei fapte ilicite trebuie să o plătească victimei, dobânda legală penalizatoare începe să curgă din ziua producerii prejudiciului, nu din alt moment procedural ulterior.

Această hotărâre este declarată obligatorie pentru toate instanțele potrivit “dispoziţiilor art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală”. Astfel, prin interpretarea pronunțată la 23 februarie 2026, ÎCCJ pune capăt practicilor contradictorii din instanțe privitoare la momentul de la care curge dobânda legală penalizatoare.

Regimul dobânzii legale penalizatoare înainte de RIL 3/2026

Așa cum am menționat anterior, înainte de clarificarea pe care o aduce ÎCCJ prin Decizia RIL nr. 3/2026, practica instanțelor evidenția o lipsă de unitate în interpretarea dispozițiilor referitoare la dobânda legală penalizatoare în materia răspunderii civile delictuale. Pentru situații juridice similare, instanțele pronunțau soluții diferite.

În continuare, vom prezenta pe scurt cele două direcții principale din practica instanțelor de judecată anterioară Deciziei RIL 3/2026 și vom oferi câteva exemple pentru interpretările secundare identificate de Curtea de Apel București în cadrul sesizării formulate pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Dobânda de la data săvârșirii prejudiciului: Această abordare a unor instanțe, care a și devenit obligatorie prin RIL 3/2026, are ca fundament articolul 1385, alineatul (1) din Codul civil, potrivit căruia „Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel” și articolul 1386, alineatul (2), potrivit căruia „La stabilirea despăgubirii se va avea în vedere, dacă prin lege nu se prevede altfel, data producerii prejudiciului.”

Conform acestei poziții, dobânda legală penalizatoare este datorată de la data producerii prejudiciului, deoarece lipsirea persoanei vătămate de folosința sumei cuvenite reprezintă ea însăși un prejudiciu ce trebuie acoperit pentru a asigura repararea integrală.

Dobândă de la data hotărârii definitive: Unele instanțe au statuat că dobânda legală curge de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești care soluționează acțiunea civilă. În această concepție, prejudiciul se cuantifică odată cu pronunțarea hotărârii și, astfel, dobânda legală penalizatoare poate începe doar după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

Această soluție era susținută, de exemplu, de Procurorul General Alex Florența într-un punct de vedere trimis ÎCCJ, care argumenta că dobânzile moratorii „sunt datorate de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care se soluționează acțiunea civilă”.

Soluții mixte sau particulare: Existau și interpretări intermediare. Pentru a menționa doar câteva dintre acestea, CAB a identificat în jurisprudența instanțelor de judecată hotărâri ca: „Dobânda legală aferentă daunelor materiale curge de la data rămânerii definitive a hotărârii, iar dobânda aferentă daunelor morale curge de la data introducerii acțiunii civile”; „Dobânda legală aferentă daunelor materiale curge de la momentul constituirii ca parte civilă, iar dobânda aferentă daunelor morale curge de la data rămânerii definitive a hotărârii” ș. a. În ansamblu, practica contradictorie genera confuzii și consecințe inegale pentru părți.

Ca urmare a acestor poziții divergente, interpretarea privitoare la momentul de la care se datorează dobânda legală penalizatoare nu era clară. Unii judecători vorbeau despre „daune-interese moratorii” care ar fi datorate doar după încheierea definitivă a procesului civil, în timp ce alții considerau că prejudiciul propriu-zis - și obligația de plată a dobânzii - ia naștere în același timp cu producerea faptei ilicite. Prin RIL 3/2026, ÎCCJ a ales data producerii prejudiciului ca moment din care curge dobânda legală penalizatoare, punând de acord interpretarea penală cu prevederile civile despre reparația prejudiciului.

Avantajele Deciziei RIL 3/2026 luate de ÎCCJ

Printre beneficiile pe care le aduce Decizia RIL 3/2026, se numără următoarele:

Uniformizarea hotărârilor instanțelor de judecată: Prin stabilirea unei reguli clare, decizia elimină confuzia creată de punctele de vedere divergente. Toate instanțele vor aplica acum aceeași soluție privind dobânda legală penalizatoare. Astfel, se asigură predictibilitate în procese.

Protejarea dreptului la reparație: Hotărârea este în spiritul articolelor 1385-1386 Cod civil, potrivit cărora dreptul la despăgubire începe în momentul prejudiciului. Aceasta înseamnă că victima nu mai pierde perioade lungi de dobândă doar pentru că procesul penal durează ani de zile. De exemplu, dacă un accident auto produs în 2020 s-a soluționat definitiv abia în 2024, victima va primi dobânda legală penalizatoare integral pentru intervalul 2020–2024, nu doar pentru perioada 2024–curent.

Încadrarea în principiile procesual-penale și civile: Decizia corelează prevederile Codului de procedură penală (art. 19) cu cele din Codul civil și OG 13/2011 privind dobânda. În practică, aceasta înlătură o potențială contradicție dintre legislația penală și cea civilă. Legislația civilă stabilește clar că reparația prejudiciului (inclusiv daunele viitoare și pierderea de câștig) se întinde asupra întregii perioade de la producerea prejudiciului.

Eficiența procedurii penale: În procesul penal, creditorii pot avea mai mult interes să își valorifice drepturile civile încă din debutul procesului, știind că dobânda curge de la prejudiciu. De cealaltă parte, debitorii pot fi stimulați să urgenteze soluționarea laturii civile, pentru a limita acumularea de dobândă. Decizia poate descuraja tergiversarea deliberată a acțiunii civile de către partea responsabilă.

Concluzii

Decizia în Recursul în interesul legii nr. 3/2026 tranșează definitiv și obligatoriu o chestiune esențială pentru răspunderea civilă delictuală: momentul de la care se datorează dobânda legală penalizatoare aferentă despăgubirilor materiale și morale. În interpretarea unificată a ÎCCJ, această dobândă începe să curgă de la data producerii prejudiciului, soluție care se armonizează cu principiile fundamentale ale răspunderii civile și cu prevederile O.G. nr. 13/2011.

Deși crește cuantumul sumelor datorate și poate părea riguroasă pentru debitori, principala justificare a deciziei rămâne asigurarea unei reparații integrale. Orice soluție alternativă ar fi perpetuat inechitatea prin devalorizarea despăgubirilor în timp. În concluzie, RIL nr. 3/2026 garantează dreptul la despăgubire efectivă și consolidează coerența între normele penale și civile.

În cazul în care aveți nevoie de clarificări sau asistență juridică privind dobânda legală, vă stăm la dispoziție prin intermediul Cabinetului de avocatură Paul Moise, pentru o analiză adaptată situației dumneavoastră.

• Realitatea vărsămintelor efectuate de asociați (confirmarea că aportul la capitalul social este efectuat corect);

• Existența reală a dividendelor plătite (distribuirea de dividende doar din profit real, după îndeplinirea obligațiilor legale);

• Ținerea corectă a registrelor cerute de lege;

• Executarea exactă a hotărârilor adunărilor generale ale asociaților;

• Îndeplinirea strictă a îndatoririlor impuse de lege și actul constitutiv al firmei.
  
  

Cu alte cuvinte, administratorul trebuie să asigure buna funcționare a societății în limitele legii și ale deciziilor asociaților. Obligațiile sale sunt obligații de diligență., nu de rezultat. Acest lucru înseamnă că administratorul trebuie să facă tot ce e rezonabil pentru bunul mers al afacerii, însă fără a garanta un anumit profit.

Nerespectarea obligațiilor amintite mai sus poate duce la răspunderea civilă a administratorului față de societate. Societatea comercială (reprezentată de asociați sau de un lichidator, după caz) îi poate solicita administratorului daune pentru prejudiciile cauzate prin acte contrare legii, actului constitutiv sau prin gestionarea defectuoasă a activității.

Răspunderea administratorului față de creditori și terți

În mod obișnuit, creditorii firmei (furnizori, bănci, statul etc.) nu pot cere direct administratorului plata datoriilor societății, deoarece SRL-ul are personalitate juridică proprie și răspunde pentru obligațiile sale cu patrimoniul social. Există însă excepții importante prevăzute de lege, când răspunderea limitată este „ridicată”, iar averea personală a administratorului este expusă.

Rolul acestor mecanisme legislative este de a preveni abuzurile. De exemplu, situațiile în care un administrator ar acumula datorii în firmă sau ar provoca insolvența acesteia prin fraude sau neglijență, ascunzându-se apoi în spatele personalității juridice.

Atragerea răspunderii în insolvență

Un prim astfel de mecanism este atragerea răspunderii în insolvență. Potrivit art. 169 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind insolvența, dacă o firmă ajunge în insolvență, se poate decide ca o parte din pasivul (datoriile) firmei să fie suportat de persoanele care au contribuit la starea de insolvență prin fapte ilicite. Legea listează explicit categoriile de fapte considerate suficient de grave pentru a atrage răspunderea personală a administratorilor sau a altor persoane de conducere. Iată câteva exemple relevante:

• Folosirea bunurilor sau creditelor firmei în interes propriu ori în interesul altei persoane;

• Continuarea unei activități care ducea vădit firma la încetare de plăți (creșterea datoriilor) în interes personal;

• Ținerea unei contabilități fictive sau neglijența în evidențele contabile. De exemplu, dispariția documentelor contabile ori neținerea contabilității conform legii;

• Ascunderea unei părți din activul societății sau supraevaluarea pasivului în mod fraudulos;

• Plata preferențială a unui creditor în luna precedentă insolvenței, în detrimentul celorlalți creditori;

• Orice altă faptă intenționată a administratorului, săvârșită cu rea-credință, care a contribuit la starea de insolvență a firmei.
  
  

Dacă administratorul (sau altă persoană cu putere de decizie) a comis astfel de fapte ce au dus la falimentul firmei, instanța îl poate obliga să acopere o parte din datoriile rămase neplătite ale societății. Practic, patrimoniul personal al administratorului poate fi urmărit de creditori în limita prejudiciului cauzat.

Răspunderea fiscală solidară

Un al doilea mecanism de protecție a creditorilor este răspunderea fiscală solidară reglementată de Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015). Conform art. 25 din acest Cod, organele fiscale pot stabili răspunderea solidară a administratorului pentru obligațiile fiscale restante ale societății, în anumite condiții. Fiscul poate cere personal administratorului plata datoriilor fiscale ale firmei dacă se dovedește că:

1. Societatea a ajuns în stare de insolvabilitate fiscală (nu are active sau venituri suficiente pentru a-și achita datoriile către stat);

2. Starea de insolvabilitate a fost cauzată de nedepunerea declarațiilor fiscale sau neplata obligațiilor fiscale la termen de către administrator, cu rea-credință;

3. Administratorul a acționat cu rea-credință, adică a știut că încalcă legea sau normele fiscale și totuși nu a declarat ori nu a plătit taxele la timp.
   
   

În practică, această procedură se traduce prin emiterea de către ANAF a unei decizii de atragere a răspunderii solidare. De exemplu, dacă un SRL are datorii fiscale mari, administratorul nu a depus declarațiile și nici nu a plătit impozitele, lăsând firma fără bunuri, ANAF poate decide că administratorul și societatea datorează împreună suma restantă.

Desigur, administratorul are posibilitatea de a contesta o asemenea decizie în contencios administrativ, dacă consideră că nu sunt îndeplinite condițiile legale,vcum ar fi lipsa relei-credințe sau a legăturii de cauzalitate.

Noi modificări legislative privind răspunderea administratorilor (2023–2025)

În ultimii ani, au fost adoptate modificări semnificative ale legislației comerciale și fiscale din România care extind răspunderea administratorilor și asociaților în contextul funcționării unei firme. Scopul declarat al acestor schimbări a fost de a spori disciplina financiară a companiilor și de a preveni situațiile în care firmele acumulează datorii ce rămân neplătite.

Vom trece în revistă cele mai importante noutăți legislative care afectează administratorii societăților comerciale:

• Interdicții la distribuirea dividendelor și restituirea împrumuturilor: Prin Legea nr. 239/2025 (așa-numitul Pachetul II de măsuri fiscale), s-au impus reguli mult mai stricte privind scoaterea banilor din firmă de către asociați. Dacă societatea are pierderi reportate (profituri negative din anii trecuți) sau dacă activul net al firmei este mai mic de 50% din capitalul social, este acum interzis să se distribuie dividende către asociați. 

De asemenea, asociații nu își pot retrage împrumuturile acordate firmei în aceste situații defavorabile până când problemele nu sunt remediate (acoperirea pierderilor, reîntregirea activului net).

Dacă totuși se încalcă aceste interdicții și asociații își iau dividende ori își scot banii împrumutați când nu aveau voie, legea prevede răspundere solidară: asociatul respectiv va răspunde personal pentru obligațiile fiscale ale firmei, în limita sumelor astfel retrase. Cu alte cuvinte, ANAF va putea urmări direct averea personală a asociatului (sau administratorului, după caz) ca să recupereze taxele pe care firma nu le mai poate achita din cauza acelor plăți ilegale.

• Sancțiuni contravenționale mari pentru distribuiri ilegale: Pe lângă riscul de a fi trași la răspundere pentru datorii, noile reglementări aduc și amenzi substanțiale. ANAF poate sancționa cu amenzi între 10.000 și 200.000 lei societățile care distribuie dividende sau restituie împrumuturi către asociați încălcând regulile de mai sus. Aceasta reprezintă o schimbare de filozofie. În mod practic, statul nu mai așteaptă ca firma să intre în insolvență, ci intervine preventiv, descurajând “golirea” firmei de bani care ar trebui să rămână pentru creditori și obligații fiscale. Administratorii vor trebui astfel să urmărească mult mai atent situația patrimonială (activul net, capitalul social) înainte de a propune distribuirea de profit către asociați.
  
  

• Obligația menținerii capitalului social minim: Legislația societară oricum prevedea că dacă activul net scade sub jumătate din capitalul social, asociații trebuie să ia măsuri. Noutatea este că aceste obligații au devenit monitorizate și impuse într-un mod mai strict. În unele cazuri, legea impune chiar conversia creanțelor pe care asociații le au față de firmă în aport la capital (părți sociale), pentru a reîntregi patrimoniul societății și a proteja creditorii.

Dacă administratorii nu iau măsurile legale - de pildă, nu convoacă AGA pentru majorarea capitalului social când firmei îi scad drastic activele proprii - ei pot fi considerați personal răspunzători față de creditori și față de fisc pentru prejudiciile cauzate prin inactivitate.

• Cont bancar obligatoriu și risc de dizolvare pentru inactivitate fiscală: Un alt set de măsuri recente impune firmelor să dețină cel puțin un cont bancar activ. O societate fără cont bancar poate fi declarată inactivă fiscal de ANAF. Mai mult, dacă nu își remediază situația într-un an, intervine dizolvarea de drept a societății prin cererea formulată de fisc. Această schimbare îi obligă practic pe administratori să asigure un minim de transparență financiară (folosirea circuitului bancar) și să nu neglijeze raportările contabile, altfel își pot pierde firma.

• Extinderea răspunderii la administratorii “de fapt” și interdicții pentru cei vinovați: Modificările la Legea insolvenței (85/2014) anunțate și parțial implementate prevăd că nu doar administratorul oficial (cel din acte) poate fi urmărit, ci și administratorul de fapt - adică acea persoană care, fără a apărea formal în acte, controlează sau conduce în fapt activitatea firmei. De asemenea, se intenționează o interdicție de a mai administra sau fonda alte societăți timp de 5 ani pentru persoanele care au fost găsite vinovate și trase la răspundere în cadrul procedurii de insolvență. Această sancțiune complementară are rolul de a preveni fenomenul prin care aceiași administratori iresponsabili își deschid alte firme după faliment, perpetuând comportamentele abuzive. Practic, dacă un administrator este declarat responsabil de falimentul unei firme (prin hotărâre judecătorească), numele lui va fi înscris în Registrul Comerțului cu mențiunea interdicției, vizibilă pentru oricine verifică istoricul său.
  
  

Notă: Multe dintre aceste schimbări legislative sunt foarte noi, unele în curs de implementare, și vizează creșterea disciplinei financiare. Pentru un administrator de SRL, mesajul legiuitorului este clar: respectarea obligațiilor legale privind capitalul social, dividendele, evidențele contabile și plata taxelor nu mai este doar o chestiune „internă” a firmei, ci una supravegheată îndeaproape de autorități. Dacă aceste reguli sunt încălcate, răspunderea “limitată” devine extensibilă, putând ajunge direct la buzunarul administratorilor sau asociaților.

Concluzii – Cum să vă protejați și când să cereți ajutor legal

În lumina celor de mai sus, administratorii de SRL ar trebui să fie mai vigilenți ca oricând. Pe lângă gestionarea afacerii în sine, ei trebuie să înțeleagă rigorile legislative actuale și să acționeze preventiv: să mențină o evidență contabilă corectă, să nu întârzie plata datoriilor fiscale, să evite orice tranzacții care ar putea prejudicia creditorii și să ia măsuri imediate când sănătatea financiară a firmei se deteriorează. Limitarea răspunderii nu este absolută - dacă lucrurile merg prost din vina administratorului, legea permite acum ca acesta să suporte personal o parte din pierderi.

Pentru un antreprenor care se află într-o situație dificilă sau dorește să prevină asemenea situații, cea mai înțeleaptă decizie este să apeleze la un avocat specializat în dreptul comercial și societar. Un profesionist cu experiență în drept comercial și insolvență vă poate sfătui cum să procedați legal pentru a minimiza riscul personal. De exemplu, dacă firma devine insolvabilă, un avocat vă poate ghida în demersurile de redresare sau, la nevoie, de declanșare la timp a insolvenței, lucru esențial pentru a evita acuzația că ați întârziat nejustificat procedura. 

Cabinetul de avocatură Paul Moise are expertiză în astfel de situații și poate oferi asistență promptă antreprenorilor care se confruntă cu dileme privind răspunderea personală. Fie că e vorba de prevenție sau de gestionarea unei crize deja apărute, vă stăm la dispoziție pe pagina noastră de contact.

Vă rugăm să analizați cu atenție modificările prezentate și să vă asigurați că sunt implementate corespunzător. Pentru orice detalii suplimentare, rămânem la dispoziția dumneavoastră. Puteți lua legătura cu noi pe pagina de contact a cabinetului.

1. Modificări pentru persoanele juridice

• Plafonul de trecere pentru înregistrarea firmei ca fiind plătitoare de TVA este de 395.000 RON.

• Plafonul sub care o companie poate fi încadrată ca microîntreprindere scade la 100.000 Euro. Cota de impozitare va fi de 1%, cu condiția de a avea cel puțin 1 salariat cu normă întreagă.

• Încă de la 1 septembrie 2025, următoarele persoane NU mai beneficiază automat de asigurare de sănătate, ci trebuie să contribuie:

• soțul, 

• soția 

• și părinții fără venituri proprii aflați în întreținerea unei persoane asigurate.

• Transmiterea facturilor în SPV se realizează în maximum 5 zile lucrătoare. Netransmiterea în SPV a facturilor emise reprezintă contravenție și se sancționează cu amendă de 15% din valoarea totală a facturilor netransmise.

1. Majorarea capitalului social minim

• Capitalul social minim pentru firmele nou înființate a crescut la 500 RON.

• Dacă cifra de afaceri depășește 400.000 RON în anul 2025 sau în următorii ani, atunci capitalul social minim este de 5.000 RON. Acesta trebuie ajustat la ORC până la data de 31 decembrie 2027.

• Pentru cei care au cifra de afaceri sub 400.000 RON, nu se schimbă nimic.

• Pana la 30 iunie 2026, trebuie făcută actualizarea codurilor CAEN rev.3 la Oficiul Registrul Comertului pentru toate entitațile: SRL, PFA, II.

2. Munca la negru sau gri

• Primirea la muncă a unei persoane sau a mai multor persoane, fără a avea încheiat contract individual de muncă, se sancționează cu amendă de 40.000 RON / fiecare persoană depistată.

• Din 2021 s-a introdus si noțiunea de „muncă la gri”. Aceasta este sancționată cu amendă între 8.000–10.000 RON pentru fiecare salariat încadrat cu un salariu mai mic decât cel real și nedeclarat.

• Dacă angajatorii întârzie plata salariului cu mai mult de o lună pot fi sancționati cu amendă între 5.000–10.000 RON / fiecare salariat care nu și-a primit salariul la timp.

• Este important să verificați analizele medicale ale salariaților, dacă aveți SSM si protecția muncii la zi, și dosarul de personal completat pentru fiecare salariat.

3. Concedii medicale

• Prima zi de concediu medical NU se mai plătește angajaților, indiferent de codul de boală sau de tipul concediului medical.

• Următoarele 5 zile sunt plătite de către angajator și, începând cu ziua a șaptea, de către FNUASS cu condiția ca firma să nu aibă datorii la ANAF – CAM.

• Concediile medicale trebuie înregistrare în REGES (noul Revisal – ITM) în termen de 3 zile lucratoare de la data la care angajatorul a primit concediul medical.

4. Interdicții la distribuirea de dividende și creditare firmă

• Societățile care, pe baza situațiilor financiare anuale, au activul net mai mic decât jumătate din capitalul social NU pot distribui dividende interimare, decât după reîntregirea activului net la valoarea minimă prevăzută de lege.

• Societățile care, pe baza bilanțului/situațiilor financiare anuale, au activul net mai mic decât jumătate din capitalul social NU pot restitui acționarilor/asociaților sau altor persoane afiliate împrumuturile luate de la aceștia.

• Încălcarea acestor interdicții se sancționează cu AMENDĂ.

Clarificări contabile

Activ net = Total active – Total datorii = Capitaluri proprii

ACTIVE = Cladiri + mașini + creanțe + stocuri + bani

DATORII = Obligații față de salariați, furnizori, bănci

Capitaluri proprii = Capital social + Rezerve + Rezultat (profit sau pierdere)

5. Impozitul pe dividende și CASS

• Impozitul pe dividende a crescut la 16%. Această cotă se aplică dividendelor distribuite după data de 01.01.2026.

• Dacă încasați dividende peste anumite plafoane sunteți obligați să achitați si contribuția la sănătate (CASS).*

* În calculul plafoanelor trebuie să se țină cont și de alte venituri (chirii, arendă, dobânzi, vânzări de acțiuni, drepturi de autor, câștiguri din criptomonede).

6. Obligația deținerii unui cont bancar

• Începând cu 1 ianuarie 2026, persoanele juridice au obligația să dețină un cont bancar la orice bancă sau la Trezorerie pe toată perioada desfășurării activității.

• Pentru persoanele juridice nou-înființate, deschiderea contului se realizează în termen de maximum 60 de zile lucrătoare de la data înființării.

ATENȚIE!!!

Nerespectarea acestor prevederi constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 3.000 RON la 10.000 RON. Mai mult decât atât, societățile care nu dețin un cont bancar vor fi declarate inactive fiscal de către ANAF, astfel că acestea nu-și pot deduce cheltuielile, fiind chiar pasibile de dizolvare.

7. Obligația de a accepta plata cu cardul (POS)

• Începând cu 1 ianuarie 2026, persoanele fizice sau juridice înființate prin Registrul Comerțului au obligația să accepte plăți efectuate prin mijloace moderne de plată (carduri, aplicații bancare etc.).

• Cu alte cuvinte, PFA-urile și societățile trebuie să se doteze cu POS-uri sau diverse aplicații pe telefon prin care să poată încasa de la clienții care doresc să achite cu cardul bancar. 

• Entitățile care efectuează toate operațiunile exclusiv prin conturi bancare NU au obligația de a se dota cu POS.

• Refuzul plăților prin mijloace moderne este sancționat cu amenzi între 3.000 și 10.000 RON.

8. Eșalonarea la plată

• Se modifică regimul eșalonării la plată în formă simplificată, introducând condiții suplimentare de acces și menținere. Prin urmare, este necesară o atenție sporită la plățile către ANAF, deoarece va fi mai greu de obținut o eșalonare.

• Legea  introduce contractul de fideiusiune, prin care asociatul sau beneficiarul real garantează personal obligațiile  firmei.

• În caz de neplată a datoriilor, ANAF poate executa direct fideiusorul fără proceduri judiciare suplimentare.

9. Recomandări 2026

• Urmăriți să obțineți profit în firmă.
  
  

• Să nu faceți multe împrumuturi către firmă.
  
  

• Să nu ridicați / transferați bani fără acoperire.
  
  

• Să NU faceți plăți în numerar fără a avea bani în casa firmei.

2. Modificări pentru persoanele fizice

• Impozitul pe tranzacțiile cu cryptomonede crește la 16%.
  
  

• Impozitul pentru câștigurile de la bursă sau vânzare părți sociale se majorează la 3% sau 6%.
  
  

• Cresc impozitele locale pe vehicule, case și terenuri.

3. Reamintire – numerar și salarii

• Salariu minim 4.050 RON, iar în construcții 4.582 RON. Probabil din iulie 2026 va crește la 4.325 RON.

1. Plăți în numerar către firme – maxim 5.000 RON/firmă, nu mai mult de 10.000 RON/zi

2. Plăți în numerar către persoană fizică – maxim 10.000 RON/zi 

3. Plăți către magazine Cash & Carry – maxim 10.000 RON/zi 

4. Încasări în numerar – maxim 5.000 RON/firmă – 10.000 RON/persoană fizică

5. Avans spre decontare către salariați – maxim 5.000 RON/persoană/zi 

6. Sold de casă – 50.000 RON – Ce depășește, se depune în banca în maxim 2 zile lucrătoare

7. Se interzic împrumuturi, creditare, restituiri de împrumut/creditare către asociați în numerar

8. Nu se mai pot achita dividende in numerar mai mult de 10.000 RON/an